„Războiul Rece” de după Summitul NATO

Summitul Alianței Nord-Atlantice, de la Chicago, nu pare să fi adus nimic nou. Cel puțin la nivelul declarațiilor oficiale. S-a vorbit despre perspectivele organizației, până în 2020, despre viitoarea retragere a trupelor internaționale din Afghanistan, despre ameliorarea gradului de interoperabilitate dintre forțele armate ale membrilor NATO, apărare colectivă, gestionarea crizelor și cooperare în asigurarea securități etc.

Participantii la Summitul NATO. Foto: nato.int

Abia la punctul 4 al Declarației comune a statelor ce fac parte din Alianță, apare problema spinoasă a sistemului de apărare antibalistică, componentă de bază a noului concept strategic adoptat la precedentul Summit, de la Lisabona. Așa-numit „scut antirachetă” se află, în prezent, într-o fază intermediară, „prima etapă în instalarea unui sistem de apărare antibalistic al NATO, care va proteja teritoriul, populația și forțele armate ale fiecărui stat membru al Alianței Nord-Atlantice, împotriva amenințării crescânde pe care o reprezintă proliferarea rachetelor intercontinentale”.

Același sistem este considerat de Rusia, încă de la lansarea conceptului, drept o amenințare la adresa securității naționale care modifică substanțial echilibrul strategic. În ciuda încercărilor Washingtonului și Moscovei de a ajunge la o soluție de compromis, tensiunile dintre Rusia și Alianța Nord-Atlantică, partener al Statelor Unite în amplasarea „Scutului”, se acutizează tot mai mult, atingând un nivel apropiat celui din vremea „Războiului Rece.”

 Conferința de la Moscova, avertisment pentru Summit

Conferința asupra Protecției Antirachetă în Europa, începută pe data de 3 mai, la Moscova, nu le-a oferit celor doi principali „actori”, SUA și Rusia, ocazia de a ajunge măcar la premizele unui acord asupra „Scutului”. Washingtonul refuză, în continuare, să ofere garanții juridice că sistemul nu va afecta CIS, în timp de Moscova, prin generalul de armată Nikolai Makarov, șeful Statului Major, și-a reiterat afirmațiile potrivit cărora Rusia „ar putea folosi armament convențional (sau de alt tip!) împotriva instalațiilor sistemului antibalistic, dacă situația se deteriorează”. El a precizat că amplasare unor noi arme ofensive în sudul și nord-vestul țării sale, inclusiv rachete Iskander, în enclava Kaliningrad, oferă Rusiei capacitatea de a distruge unitățile de infrastructură ale sistemului american din Europa. Pentru a fi mai sugestiv, comandantul Zonei militare centrale, generalul-colonel Valeri Gherasimov, a prezentat o simulare a lansării de rachete din Rusia, posibilă în cazul în care americanii ar folosi noul lor sistem informațional și armat, care funcționează în corelație cu componentele rețelei naționale de apărare antibalistică ale SUA, din Fort Greely, Alaska, și baza Vanderberg, din California. În simularea video, mai apăreau rachete iraniene neinterceptate de „Scut”, dar și rusești, anihilate de instalațiile respective. Delegația rusă a dorit să demonstreze că, în cazul unui sistem antibalistic comun, bazele rusești instalate în sudul țării ar putea cu ușurință contracara orice amenințare venită din partea Iranului sau a Coreei de Nord.

La conferința de la Moscova, Secretarul General Adjunct al Alianței Nord-Atlantice, Alexander Vershbow, a avut o prestație ridicolă. După ce a afirmat – pentru a contracara argumentele militarilor ruși – că, oricum, dacă ar fi nevoie, Rusia are destule rachete nucleare pentru a anihila sistemul antibalistic american, el a mai adăugat că respectivul sistem este îndreptat  împotriva „lansărilor singulare ale unor rachete cu rază lungă de acțiune imperfecte” și că „nimic nu ar putea ține piept unui atac masiv al forțelor nucleare strategice ruse”.

Contramăsurile Kremlinului

În cursul unei vizite la baza militară de la Sofrono, din regiunea Moscovei, Anatoli Antonov, ministrul adjunct al Apărării, le-a transmis participanților la conferința despre protecția antibalistică disponibilitatea țării sale de a permite Alianței Nord-Atlantice să folosească masivul său sistem radar DON – 2NP, din apropierea Capitalei, ca parte a unui sistem european de apărare împotriva rachetelor cu rază medie și lungă de acțiune. Această instalație, cu o antenă parabolică de 100 de metri pătrați, o înălțime de 45 de metri și 360 de grade de baleiaj, a fost pusă în funcțiune în 1989 ca „piesa centrală” a sistemului antirachetă al Uniunii Sovietice. Antonov s-a declarat mulțumit de rezultatele celor trei zile de discuții ale conferinței de la Moscova, subliniind atmosfera destinsă a întâlnirii la care au participat experți ai NATO, OSCE, CIS și oameni de știință.

Afirmațiile optimiste ale lui Anatoli Antonov au fost amendate vineri, 4 mai,  de către vice-premierul Dmitri Rogozin, care, în timpul unei vizite la NPO, uzina de fabricare a rachetelor, a declarat că Rusia nu va permite instalarea unui sistem antibalistic ce ar destabiliza balanța strategică, iar un astfel de sistem „este o iluzie, oricâte fonduri ar fi alocate.”

Comandantul Forțelor ruse de Apărare Aerospațială, generalul-locotenent Oleg Ostapenko, a anunțat, joi 23 mai, că radarul cu rază lungă de acțiune Voronej-M a fost amplasat cu succes la Irkutsk, Siberia, ceea ce reprezintă o întărire semnificativă a sistemului de avertizare rapidă antibalistică. „Această instalație deosebit de complexă și cu multiple aplicații este un element esențial pentru îndeplinirea obiectivelor strategice încredințate nouă de Înaltul Comandament, iar odată cu intrarea în funcțiune a celei de-a doua stații de acest tip, nu vom mai avea nevoie de vechile radare de tip Dnepr”, a spus Ostapenko, la ceremonia de inaugurare a stației radar. Această nouă instalație urmează să acopere 240 de grade de teritoriu, din India, până în Statele Unite, și poate detecta o rachetă de la 6.000 km.

Trebuie amintit că rețeaua de radare Dnepr a fost amplasată în timpul URSS, în zonele frontaliere ale Uniunii Sovietice, inclusiv Letonia, Kazakhstan și Azerbaidjan, iar după căderea comunismului respectivele stații nu au mai putut fi folosite, afectând considerabil capacitatea Rusiei de a răspunde rapid unei posibile amenințări cu rachete balistice.

În aceeași zi, purtătorul de cuvânt al Ministerului rus al Apărării, Vadim Koval, a anunțat că Forțele Balistice Strategice Nucleare ruse au efectuat un nou test. O rachetă balistică-prototip (al cărei nume nu a fost comunicat) a fost lansată din baza de la Plesețk, regiunea Arhanghelsk, de pe o bază mobilă, și și-a atins ținta din Peninsula Kamciatka, la peste 7.000 de kilometri distanță. Koval a mai menționat că noua armă va întări forțele armate ale Rusiei, permițându-i să anihileze orice apărare antirachetă. Pentru a scurta timpii de producție, prototipul testat cu succes a fost construit din componente deja existente, îmbinate cu unele noi și s-au folosit tehnologii dezvoltate pentru rachetele balistice de a cincea generație.

Dan Papij