CrocPress – România

Jurnalism profesionist. Analize și comentarii de presă

Turcia: Complotul Generalilor

Încă din 2002, când a preluat puterea, guvernul impus de Partidul pentru Justiție și Dezvoltare (AKP) s-a confruntat cu critici la adresa manierei autoritare în impunerea deciziilor.

Armata, garantul laicității. Foto: www.armyrecognition.com

Armata, garantul laicității. Foto: armyrecognition.com

În sectorul construcțiilor, care a fost principalul element al revenirii economiei Turciei, marile proiecte au fost stabilite fără consultarea comunităților locale, celor care cereau mai multă transparență reproșându-li-se că uită majoritatea covârșitoare cu care AKP câștigase alegerile.

Pe lângă modul autoritar în care erau hotărâte proiectele, guvernului condus de Recep Tayyip Erdogan i se imputa și lipsa de respect pentru mediul ambiant, așa cum a fost cazul construirii celei de-a treia centrale atomice, a celui de-al treilea pod de la Istanbul, a marilor gropi de gunoi sau a unor baraje.

Chiar dacă protestele din acea vreme au fost de mai mică anvergură, ele prefigurau manifestațiile din această perioadă și indicau o stare permanentă de nemulțumire în rândul populației.

Acest lucru a fost remarcat și de observatorii internaționali. Publicația The Atlantic menționa că printre actualii protestatari se află „tineri și bătrâni, laici și religioși, suporteri ai unor echipe de fotbal și anarhiști, comuniști, naționaliști, kurzi, activiste feministe, homosexuali și studenți”, iar Der Spiegel observa că la demonstrațiile antiguvernamentale participă „nu numai studenți și intelectuali, ci și familii cu copii, femei cu baticul musulman, bărbați în costum, nonconformiști în adidași, farmaciști, patroni de ceainării, toți ieșiți în stradă pentru a-și exprima nemulțumirea”.

La rândul său, The Guardian nota că parcul Gezi era împânzit de steaguri ale grupărilor ecologiste, ale lui Ataturk, Che Guevara, ale diferitelor organizații sindicale și chiar ale kurzilor, însoțite de portrete ale lui Abdullah Ocalan.

Spre deosebire de participarea masivă a populației la proteste, clasa politică a dovedit reticență. Nu au fost văzute figuri marcante ale principalelor partide, ba mai mult, opoziția le-a cerut membrilor săi să nu implice partidul, ci să ia parte la manifestații – dacă doresc – în nume propriu.

Potrivit cunoscutului critic și scenarist turc Oktay Ege Kozak, „aceste proteste nu sunt doar ale unor anumite categorii sociale sau profesionale. Ele sunt ale milioanelor de turci care fac tot ce le stă în putință pentru a apăra moștenirea culturală a țării, libertatea personală și dreptul la laicitate”.

„După zece ani în care drepturile le-au fost restrânse puțin câte puțin, turcii s-au unit pentru a-i reaminti autoimpusului rege (Erdogan, n.red) că nu domnește asupra acestui pământ, că acesta nu e proprietatea sa, ci a noastră, a tuturor”, a mai spus Ege Kozak.

Amenințarea tăcută a armatei

Au trecut mai mult de trei săptămâni și premierul Recep Tayyip Erdogan se dovedește incapabil să pună capăt demonstrațiilor antiguvernamentale care au cuprins întrega Turcie.

Criticat de comunitatea internațională pentru maniera dură în care au acționat forțele de ordine, liderul AKP a recurs la cea mai neverosimilă amenințare: el a declarat că, în cazul continuării protestelor, va cere armatei să restabilească ordinea.

Or, între guvernul lui Erdogan și liderii militari, conflictul este vechi și, se pare, ireconciliabil.

La sfârșitul lunii iulie 2011, comandantul forțelor armate turce, Isik Kosander, împreună cu șeful trupelor de uscat, cel al marinei militare și acela al aviației au demisionat. Ei au recurs la acest gest deoarece mai mulți ofițeri superiori au fost arestați sub acuzația de complot împotriva statului.

„A devenit imposibil pentru mine să-mi continui misiunea în această înaltă funcție, pentru că nu mai sunt capabil să protejez drepturile subordonaților mei, ca șef al Marelui Stat Major”, a declarat generalul Kosander.

Conspirație sau scenariu?

Ancheta presupusului complot cunoscut sub numele de cod „Barosul” (Sledgehammer), a fost declanșată de dezvăluirea unor elemente care duceau la suspiciunea pregătirii de către armată a unei lovituri de stat. În replică, liderii militari au afirmat că planurile nu erau decât un scenariu prezentat la un seminar al armatei, în 2003.

Respectivul „joc de-a războiul” presupunea detonarea unor bombe în moschei și provocarea unor tensiuni cu Grecia, pentru a declanșa o stare de haos în țară, ceea ce ar fi justificat preluarea puterii de către armată, așa cum s-a întâmplat și în 1997, când militarii au răsturnat primul guvern de factură islamistă.

Autoritățile nu au ținut seama de aceste posibile motivații și au ordonat arestarea a 17 generali și amirali, aflați în prag de promovare. Alți două sute de ofițeri au fost acuzați de conspirație împotriva statului.

Mii de documente confiscate de anchetatori din bazele militare stau la baza dosarului de urmărire penală. O parte din acestea au fost publicate de ziarul aproape anonim Taraf și apoi preluate de mass-media turcă.

De altfel, Sledgehammer nu este prima presupusă conspirația a militarilor. O alta, cunoscută sub numele de Ergenekon, a dus la trimiterea în judecată a peste 400 de persoane, majoritatea militari, într-un proces care a durat doi ani.

Un conflict ireconciliabil

După victoria zdrobitoare a Partidului Justiției și Dezvoltării, din 2002, a devenit evidentă existența unui conflict între laicitate, reprezentată de armată, și islamism, promovat de guvernul lui Recep Tayyip Erdogan.

Încă de la început, opoziția a contestat dreptul AKP de a fi un partid de guvernământ. Mai mult, în 2008, Curtea Constituțională a Turciei a respins cu doar un vot o petiție a procurorului general, prin care se cerea scoaterea în afara legii a partidului și excluderea din viața politică a 71 de oficiali, printre care președintele Turciei, Abdullah Gul, și premierul Erdogan, pe motiv că încearcă înființarea unui stat islamist.

Conducerea militară crede că AKP are un plan ascuns pentru a promova reforme religioase fundamentaliste, în timp de liderii AKP afirmă că armata blochează reformele democratice menite să permită accesul țării în Uniunea Europeană.

Până acum, diferitele sondaje au arătat că populația are cea mai mare încredere în forțele armate, iar clasa politică este considerată coruptă și urmărindu-și propriile interese. Din 1960, militarii au răsturnat trei guverne, iar în 1997 l-au forțat pe primul premier islamist să demisioneze.

De fiecare dată, turcii au fost alături de armată.

În prezent, situația se prezintă diferit, mai ales pentru că AKP a fost capabil să formeze singur guvernul, fără a avea nevoie de sprijinul unei coaliții politice. În plus, măsurile politice și economice luate de Erdogan au câștigat aprobarea populației, care a fost relativ ferită de efectele crizei economice mondiale.

Oricum, este foarte puțin probabil ca „Generalii” să acorde sprijin guvernului lui Erdogan, în condițiile în care acesta acționează împotriva populației, ce privește armata ca pe „garantul laicității statului”.

Dan Papij

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la 26/06/2013 de în Geopolitică şi etichetată , , , , , , , , .

Calendar CrocPress

Iunie 2013
L M M M V S D
« Mai   Iul »
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930

Arhiva CrocPress

%d blogeri au apreciat asta: