CrocPress – România

Jurnalism profesionist. Analize și comentarii de presă

Turcia: Lupta dintre Islamism și Laicitate

Protestele în Turcia continuă, în ciuda tentativelor premierului Recep Tayyip Erdogan de a calma situația. Recent, acesta a acuzat principala formațiune politică de opoziție, Partidul Republican al Poporului (PRP), că incită populația la revoltă contra statului și a promis că poliția va lupta prin orice mijloace „împotriva conspirației trădătorilor și a agitatorilor străini”.

taksim

Poliția atacă protestatarii în piața Taksim. Foto: demotix.com

Această idee a fost susținută și de ministrul turc de Interne, care a declarat că, în ultimele zile, poliția a percheziționat mai multe case în Istanbul și Ankara și a arestat 85 de persoane vinovate de „violențe contra agenților de ordine”.

Mai mult, într-un discurs ținut în fața Parlamentului, Erdogan a afirmat că 76% dintre protestatarii care ocupau parcul Gezi, din Istanbul, au votat pentru PRP și l-a acuzat pe liderului acestui partid, Kemal Kilicdaroglu, că acționează ca șeful unei organizații teroriste, iar pe parlamentarii opoziției, că „împrăștie minciuni prin Twitter pentru a ațâța masele”.

Recep Tayyip Erdogan a mai declarat că guvernul său a reușit să blocheze o conspirație foarte bine organizată de „trădători și entități străine”, incluzând grupări internaționale mass-media și organizații de lobby financiar.

Afirmațiile sale au fost susținute de mai mulți miniștri care au afirmat că „grupuri financiare internaționale și oameni de afaceri din afară alimentează protestele din Turcia, pentru a menține ridicată rata de schimb a țării și a beneficia de pe urma tranzacțiilor speculative.

Consecință a situației tensionate din Turcia, indicele bursier a scăzut la Istanbul cu 0,6%, ajungând la 3,4, adică o scădere de 8,7%, numai în această lună.

Bastoane, gaze lacrimogene și tunuri de apă

Mișcările populare care au început la finele lunii precedente au fost declanșate, în opinia protestatarilor, de nemulțumirea generată de încercările guvernului Erdogan de a impune legea islamică în țară și de modul dictatorial de guvernare.

Potrivit televiziunii de stat TRT, cei mai mulți dintre arestați au legături cu grupări de stânga, interzise prin lege, iar poliția a percheziționat și sediul unei publicații și al unei agenții de presă, afiliate unei grupări de sorginte marxistă.

Acțiunile deosebit de violente ale poliției, care a atacat manifestanții cu gaze lacrimogene, tunuri cu apă și gloanțe de cauciuc, au atras dezaprobarea reprezentanților Uniunii Europene, iar comisia pentru Afaceri Externe și-a amânat vizita în Turcia pentru o dată neprecizată.

Aceeași atitudine a fost adoptată și de Statele Unite ale Americii. Purtătoarea de cuvânt a Departamentului de Stat, Jen Psaki, a declarat că „Washingtonul crede că cei mai mulți turci participanți la demonstrații au protestat în mod pașnic, exercitându-și dreptul la libertatea de exprimare”.

Potrivit lui Psaki, „Statele Unite sunt îngrijorate de rapoartele referitoare la brutalitățile comise de poliție și de presiunile exercitate asupra jurnaliștilor și a organizațiilor media”.

De la ecologism, la revoluție

Mișcările populare din Turcia au început la 28 mai, când autoritățile au evacuat cu brutalitate persoanele care protestau împotriva deciziei de a desființa parcul Gezi, din apropierea Pieței Taksim.

Au urmat manifestații și greve în mai multe localități turce, protestatarii militând pentru libertatea presei, libertatea de exprimare, de adunare și împotriva măsurilor luate de guvernul Erdogan contra statutului laic al țării.

Fără a avea o conducere unică, aceste mișcări populare au fost comparate cu Primăvara Arabă, mișcarea Ocupați Broadway, revoluțiile din 1989 și cele din mai 1968.

După retragerea forțelor de ordine din Piața Taksim, în 1 iunie, demonstranții au reocupat zona și au organizat o adevărată tabără, cu mii de persoane locuind în corturi, cu o bibliotecă, un centru de distribuire a alimentelor și un centru media.

De altfel, rețelele sociale de comunicare au jucat un rol important în organizarea și popularizarea mișcărilor de protest, cu atât mai mult cu cât mass-media turcă nu a acordat – cel puțin în primele faze – prea multă atenție manifestațiilor.

Cum acțiunile antiguvernamentale creșteau în amploare, în special în Ankara, și cuprindeau toată țara, poliția a folosit împotriva demonstranților gaze lacrimogene și tunuri de apă amestecată cu agenți iritanți, confruntările soldându-se cu mii de răniți, orbiri și chiar câteva decese. Peste 3.000 de persoane au fost arestate și alte câteva sute bătute în sediile poliției.

În 11 iunie, în timp ce trupe ale forțelor de ordine se deplasau spre Piața Taksim, agenți de poliție în civil au aruncat asupra acestora cocktailuri Molotov, pentru a da impresia că sunt atacate de grupurile de protestatari.

În sfârșit, în data de 15 iunie, după mai multe seri de liniște, folosind aceleași mijloace de luptă, polițiștii turci au reocupat parcul și piața. Demonstranții care s-au refugiat în zonele apropiate au fost urmăriți de poliție, agenții atacând cu gaze lacrimogene un hotel și un spital.

Devierea spre islamism

Partidul Justiției și Dezvoltării (AKP), condus de Recep Tayyip Erdogan, este la putere din 2002 și a câștigat la diferențe mari alegerile din 2002, 2007 și 2011.

Măsurile adoptate de guvernul Erdogan au dus la revenirea economiei Turciei, grav afectată de criza financiară și recesiunea din 2001, dar, în același timp, s-au remarcat, mai ales după 2011, printr-o orientare islamistă și subminarea influenței laicizante a armatei.

Tot în această perioadă a crescut numărul restricțiilor impuse asupra drepturilor omului, libertății de exprimare și presei, precum și asupra folosirii internetului. De asemenea, guvernul a cenzurat conținutul emisiunilor de televiziune și a limitat dreptul la adunări publice.

În timp, AKP și-a cultivat relațiile cu anumite grupuri media turce și a folosit măsuri represive (într-un caz, a fost aplicată o amendă de 2,5 miliarde de dolari!) împotriva altor entități media sau a unor jurnaliști, care aveau o atitudine critică față de politica promovată de guvernul Erdogan.

Acest cabinet ministerial este considerat a avea tendințe islamiste și dictatoriale, iar declarațiile liderilor AKP care se așteaptă să piardă sprijinul grupărilor liberale nu fac decât să întărească această idee.

În plus, prin reforma sistemului de educație, a crescut ponderea elementelor islamice în cursurile învățământului public primar și gimnazial, motiv pentru ca Erdogan să afirme, în 2012, că „dorește să crească o generație pioasă”.

După ce fuseseră interzise vânzarea și consumul alcoolului în campusurile universitare, în 29 mai, Parlamentul de la Ankara a votat o lege promovată de AKP prin care se înmulțesc restricțiile asupra consumului de alcool, se interzice aproape cu desăvârșire avortul și se limitează drepturile civile.

(Va urma „Turcia: Complotul Generalilor”)

Dan Papij

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la 20/06/2013 de în Geopolitică şi etichetată , , , , , , , , .

Calendar CrocPress

Iunie 2013
L M M M V S D
« Mai   Iul »
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930

Arhiva CrocPress

%d blogeri au apreciat asta: